AdolescentulDezvoltare

Creșterea și dezvoltarea – Adolescența

Adolescența

Adolescența este o etapă a vieții care se situează între copilărie și vârsta adultă (de la 12-13 la 18-25 de ani). La fete, adolescența intervine mai devreme (11-13 ani) decât la băieți (13-15 ani). Adolescența se caracterizează printr-o importantă creștere și transformare corporală și psihică.

Dezvoltarea fizică a adolescentului

Creșterea și maturizarea sunt majore în adolescență, fiind dictate de factorii de mediu și de factorii genetici. Odată cu încetarea schimbărilor din perioada pubertății, în jurul vârstei de 15 ani activitatea glandei tiroide și a glandei hipofize este maximă (aceste glande asigură maturizarea fizică și sexuală). Activitatea glandelor sexuale se intensifică între 17 și 18 ani la băieți și între 15 și 16 ani la fete. În această perioadă inima și capacitatea plămânilor se dublează, respirația abdominală specifică perioadei copilăriei fiind înlocuită de cea toracică. Maturizarea oaselor se realizează dupa elongație (alungire), fapt ce îl face pe adolescent vulnerabil la fracturi, în special în cazul tinerilor care practică sporturi violente. Necesitatea somnului este mai mare în adolescență decât în orice altă perioadă – cel puțin 9 ore pe zi, oboseala având consecințe negative în planul performanței școlare, funcțiilor cognitive și a stării psihice.
Înălțimea definitivă este stabilită în jurul vârstei de 16 ani la fete și 17 ani la băieți. Pentru fetele care nu au avut încă prima menstruație, aceasta ar trebui să apară cel târziu la 15 – 16 ani. Până la 18 ani, sânii fetelor și organele sexuale externe masculine au ajuns la dimensiunile finale. În perioada adolescenței băieții continuă să câștige masă musculară și forță fizică, iar fetele acumulează țesut adipos în zona coapselor, abdomenului și a sânilor.
Schimbările fizice sunt minime în perioada de după 18 până la 25 ani – maturizarea și transformările fizice și sexuale sunt complete la majoritatea tinerilor, însă creșterea continuă lent până în jurul vârstei de 25 de ani. La băieți crește pilozitatea facială și pe piept, totodată evidențiindu-se indicii de calviție – în cazul existenței unei predispoziții genetice. Greutatea corporală crește, atât pentru fete cât și pentru băieți, în special dacă intervine sedentarismul.

Dupa vârsta de 18 ani organismul tânărului este mai fragil, motiv pentru care devine vulnerabil la dezvoltarea unor afecțiuni. Odată cu încheierea maturizării sexuale, tânărul își stabilește definitiv orientarea sexuală, începe să stabilească relații intime și experimentează sexualitatea mai intens, acestea având acum legatură cu asumarea responsabilității și cu planificarea viitorului.

Dezvoltarea psihosocială a adolescentului

Adolescența poate fi considerată o evoluție dinamică, având drept finalitate autonomia, identitatea și adaptarea sexuală. Adolescentul simte nevoia de a evada din Eul său, de a-și lărgi interesele dincolo de cercul familial.
Identificării cu părinții i se suprapune identificarea cu însuși grupul de vârstă, cu eroul colectiv. Tânărul se exprimă prin afirmații sau negații tăioase, fără a-i păsa de contradicții și este în căutare de dezbateri.
Contrar aparențelor, adolescentul este necruțător cu el însuși.
În fața corpului său, a capacităților sale de seducție, el poate trăi un sentiment de nesiguranță, chiar de rușine. De aceea, adultul nu trebuie să-i destabilizeze prin ironie sau jenă, în ceea ce privește problemele pubertății sale (primul ciclu, acneea, particularitățile formelor corporale).

Adolescentul depinde de o cooperare și de un dialog sincer cu adultul pentru a aborda probleme cum ar fi:

  • contracepția (50% dintre adolescenți au primul contact sexual înaintea vârstei de 17 ani; între 7 și 10% din întreruperile voluntare de sarcină sunt practicate pe minore)
  • prevenirea delincvenței, a toxicomaniei, a îmbolnăvirii de SIDA.

Tulburările adolescenței

  • Tulburările fizice care trebuie depistate cu prioritate privesc locomoția (scolioza), dinții (carii, dentiția de minte) și pielea (acneea). De asemenea, trebuie supravegheate funcțiile vizuale și auditive. Examenul ginecologic, atunci când se dovedește necesar, trebuie să fie explicat clar unei tinere fete.
  • Tulburările de greutate și de alimentație pot fi legate de un surmenaj, de o lipsă de somn, dar și de o infecție necunoscută
  • Tulburările de comportament sunt, de asemenea, variate dar – în general – benigne, deși ele supără anturajul.
    „Criza de originalitate juvenila” trebuie să îngrijoreze mai mult prin absența ei decât prin excesele ei.

Retragerea în sine, persistența unui comportament copilăresc, mai ales dacă sunt însoțite de un regres la învățătură și de o dispariție a oricărei plăceri ar trebui în aceeași măsură să alerteze părinții. Astfel de semne preced sau însoțesc adesea o depresie, chiar o psihoză.

Toxicomania, delincvența, anorexia, bulimia, sinuciderea constituie alte riscuri preocupante.

Uscarea gurii, nevoia continuă de a bea, o roșeață conjunctivală pot trăda un consum de droguri. O fugă de acasă nu trebuie niciodată nici dramatizată, nici banalizată.

În toate cazurile, prognoza depinde de calitatea și soliditatea exemplelor parentale, care-l ajută pe adolescent să-și restabilească conștiința propriei valori, să se iubească pe sine pentru a-și iubi mai bine aproapele.

Tags

Leave a Reply

  Aboneaza-te  
Notificare
%d blogeri au apreciat: