Psihologia Umană

Piromania

Piromania, o tulburare de impuls

Piromania reprezintă o tulburare de control al impulsurilor ce constă în incendieri patologice, în absența unui câștig secundar, unei motivații politice sau răzbunare.

Se caracterizează prin:

  • Punerea de foc deliberată și fără scop, mai mult decât o singură dată
  • Tensiune/stimulare afectivă înaintea actului
  • Fascinație, interes, curiozitate, atracție față de foc și contextele sale situaționale
  • Plăcere, gratificare sau ușurare cu ocazia punerii focului sau cu ocazia privirii/participării la situațiile generate de incendiu
  • Actul nu este făcut în scopuri: de câștiguri bănești/politice; pentru a ascunde o activitate criminală; pentru a-și îmbunătăți condițiile de locuit; ca urmare a unui comportament halucinator-delirant sau a alterării capacității de judecată (retard mental, demență)
  • Incendierea nu se datorează tulburării de conduită, de personalitate antisocială sau mâniei

Diagnostic

Criteriile principale de încadrare a unui comportament având drept scop provocarea unui incendiu (ca urmare a unei tulburări de control a impulsurilor) sunt reprezentate de:

  • tendința irezistibilă
  • tensiune in crescendo
  • relaxare, plăcere și gratificare după producerea actului.

Pentru un diagnostic de piromanie cât mai corect trebuie făcut mai întâi diagnosticul diferențial cu alte cauze de punere în act a focului.

Piromania trebuie diferențiată de incendierea intenționată, care poate fi făcută pentru un profit anume; ca urmare a unui sabotaj; ca un act de răzbunare sau pentru a ascunde o crimă; în urma unui act de terorism sau în semn de protest; ori pur și simpul pentru a atrage atenția (pentru a fi în centrul atenției).

În cazul copiilor se poate pune pe seama dorinței de a experimenta ceva nou, dar periculos (jocul cu chibriturile, cu bricheta sau cu focul). În acest caz este necesară o supraveghere atentă a copiilor pentru a nu se ajunge la situații în care aceștia se pot răni grav.

”Incendierea comunicativă” reprezintă o formă de comunicare a unor persoane cu tulburări psihice de a-și face cunoscută o dorință, o cerere sau pentru a obține o schimbare (în natură, de exemplu).

Un diagnostic de piromanie nu se pune dacă incendierea survine că parte integrată a unei tulburări de conduită, a unui episod maniacal sau a unei tulburări de personalitate antisocială, ori dacă apare în urma unei idei delirante sau a unei halucinații ca în cazul schizofreniei. O atenție deosebită trebuie avută în cazul persoanelor care suferă de demență, în cazul celor cu întârziere mintală sau în urmă intoxicării cu o substanță.

Piromania are o prevalență mai mare în rândul bărbaților și poate fi episodică sau cronică. 

În ceea ce privește incendierea juvenilă ea poate fi asociată cu tulburarea de adaptare sau cu tulburarea de hiperactivitate.

Tratament

Tratamentul în piromanie constă în sprijin psihologic, ședințe terapeutice prin care se încearcă conștientizarea comportamentului piromanilor. Este recomandat ca în cazul copiilor și adolescenților să se apeleze și la ședințe familiale sau educaționale.

Tags

Leave a Reply

  Aboneaza-te  
Notificare
%d blogeri au apreciat: