Psihologia Umană

Psihoza – ne înspăimântăm sau dăm dovadă de compasiune?

Ce este psihoza și cum ne raportăm la psihotici

Psihoza este o tulburare mintală caracterizată printr-o dezorganizare a personalității, pierderea simțului realului și transformarea în delir a experienței trăite.

Persoanele cu o astfel de tulburare pot avea halucinații, credințe iluzorii de durată sau idei delirante (paranoia sau grandomania), schimbări în structura de personalitate și manifestări de gândire dezorganizată.

Halucinațiile

sunt percepții senzoriale care au loc în absența stimulilor (lucruri pe care persoană psihotică le percepe, deși acestea nu există). Pot să afecteze oricare dintre simțuri, de la auz la simțul tactil.
Halucinațiile sunt adesea acompaniate de non-înțelegerea comportamentului propriu, dificultăți în interacțiunea socială și dificultăți în executarea activităților cotidiene. Un episod psihotic este adesea descris ca implicând o

pierdere a contactului cu realitatea

 

Ideile delirante

sunt idei în dezacord evident cu realitatea, dar în a căror realitate bolnavul crede, impenetrabil la argumentele logicii formale și care-i modifică concepția despre lume, comportamentul și trăirile.

Tipuri de idei delirante pot fi:

  • de persecuție,
  • de grandoare,
  • de relație (ideea că ești înrudit cu o persoană extrem de importantă),
  • de negație (că părți din propriul corp sau întregul corp nu mai există),
  • de vinovăție, etc.

Ideile delirante pot fi plauzibile sau bizare, neinteligibile. Pot fi sistematizate într-o întreagă poveste, sau disparate, izolate, dezorganizate.

Pentru toți cei din jur, ideile delirante par o „nebunie” și adesea îi îngrozesc pe cei apropiați. Însă, pentru cei care le suferă, ideile delirante sunt mai palpabile și mai „reale” decât însăși realitatea (pe care uneori o înlocuiesc cu totul) și sunt impenetrabile la cele mai sănătoase argumente și la cele mai clare dovezi contrare.

Ideile delirante și halucinațiile apar, prin definiție, pe un fond de claritate a conștiinței, adică persoana afectată este perfect trează, nu visează, nu se află într-o stare precomatoasă sau toxică și își amintește foarte bine ce i se intâmplă.
Elementele psihotice duc cu gândul la schizofrenie și la alte psihoze cronice, însă ele pot apărea și în alte tulburări psihice.

Tulburările de gândire

se caracterizează prin modificarea personalității și pierderea contactului cu realitatea și sunt clasificate în funcție de efectele pe care le au asupra vorbirii și a scrisului. Persoanele afectate pot arăta presiune în dialog (vorbire neîncetată și rapidă), pierdere sau nefinalizare a ideilor.

Psihoza poate fi o caracteristică a mai multor boli, adesea atunci când creierul sau sistemul nervos este afectat direct.

Tratamentul psihozei

depinde adeseori de asocierea cu diagnoza care se crede că e prezentă (cum ar fi schizofrenia sau tulburarea bipolară).

Totuși tratamentul specific psihozei este de obicei un tratament medicamentos (neuroleptice, litiu) și uneori spitalizarea.

Psihoterapiile individuale sau colective (ale căror modalități sunt foarte variate) pot avea efecte foarte bune în tratarea bolnavilor. De îndată ce pacientul admite că ideile sale delirante sunt patologice, se poate întrevedea vindecarea sau o ameliorare în viitorul apropiat.

Ajutorul familiei este întotdeauna de dorit, în măsura în care dezvoltarea unei psihoze (mai ales la adolescent) este adesea rezultanta unui conflict intern al grupului familial.

Anturajul trebuie să se străduiască să nu pară înspăimântat și să nu judece cu orice preț bolnavul. Este vorba, mai întâi de toate, să-l facem pe bolnav să înțeleagă că suferința lui este simțită de cei din jur, dovedind că se știe cum să se respecte convingerile sale delirante fără a adera la ele și fără a le contrazice cu brutalitate.

Astăzi cei mai mulți bolnavi psihotici pot duce o viață profesională și familială satisfăcătoare, chiar dacă vindecarea necesită timp și perseverență.

 

Tags

Leave a Reply

  Aboneaza-te  
Notificare
%d blogeri au apreciat: